Dacioţi
Khiva, Bukhara, Samarkand
După ce am văzut cu ochii noștri cel mai mare dezastru natural provocat de om, Marea Aral, am coborât spre sudul Uzbekistanului către vestitele oraşe antice de pe Drumul Mătăsii: Khiva/Xiva, Bukhara/Buxoro și Samarkand/Samarqand. Aveam de trecut prin desertul Kyzylkum și pe drumuri nu prea bune, așa cum ne-au zis oamenii din Nukus. Ne așteptam la drumuri proaste, dar nu ne-am imaginat niciodată că am mai putea găsi drumuri la fel de distruse ca în Turkmenistan. Până la Khiva, cetate datând din secolul al VIII-lea și care a cunoscut maxima înflorire în secolele X-XIV, am ajuns relativ bine, mergând de-a lungul râului Amur Darya. Am ajuns în oraș când deja era noapte și, ca de obicei, Miorița noastră făcea ca mai toţi bărbații să întoarcă capul după ea și chiar să ne claxoneze și să ne invite la taclale: de unde suntem, unde mergem și tot așa. Întrebând unde e...
Portul fără vapoare. Marea Aral.
Am plecat spre fostul port Muynak, un drum lung de peste 200 km, numai nisip şi, pe acoperite, tufari verzi. Doar când am ajuns aproape de Muynak am început să recunoaştem că aici a fost odată un port la mare. Dar nici urmă de apă, nici măcar la orizont nu se vedea nimic. Din ghidul pe care-l avem la noi știam că există un hotel, unde a stat și Mihai Barbu în 2009, dar mai scria și de o gazdă. Aveam numele, adresa și un telefon. Pe cine nu am întrebat nu prea știau nici de stradă și nici gazdă. Doar un bărbat și-a amintit că numele pe care-l căutam noi este al unui băiat al pictoriței, așa cum o știe toată lumea pe Rosa, cea care lucra la Casa de Cultură. Nu mai lucrează de mulți ani. Şi nici pescari nu mai sunt în Muynak. Am găsit casa cu...
Uzbekistan: măgăruşi, iurte, bani schimbaţi la negru
Uzbekistanul ne-a întâmpinat la vamă cu o barieră fortificată, ca pentru tancuri, și cu soldați cu kalașnikov și echipați ca de război. Funcționarii erau cam plictisiți, deloc încrâncenați, și vorbeau rusa. Asta ne-a ajutat foarte mult, căci nu am plătit nimic. Când l-am întrebat pe un vameș mai tânăr dacă sigur nu trebuie să plătim nimic, noi având experiența Turkmenistanului, când am plătit chiar şi o taxă pentru a putea ieși din vamă, ne-a spus că în Uzbekistan străinii, mai ales cei din vest, sunt bineveniți. L-am întrebat dacă pentru asigurarea obligatorie pentru mașină trebuie să dăm ceva, să nu avem probleme în caz de vreun accident. Ne-a spus că la ei, în Uzbekistan, nu sunt accidente. De ce nu am scăpat a fost controlul amănunțit al tuturor medicamentelor pe care le cărăm după noi pentru orice eventualitate. A trebuit să desfac fiecare cutie, să se convingă că nu sunt...
La poarta Iadului, la Derweze
Drumul de la Aşgabat până la graniţa cu Uzbekistanul trece prin deşertul Karakum. Am făcut drumul ăsta în două zile, cu o noapte de stat la Derweze: o gaură de 100 de metri diametru cu o adâncime de 20 de metri numită poarta Iadului, în locul localităţii dispărute Darvaza. Nu este un crater natural, ci rezultatul unor prospectări sovietice nereuşite la începutul anilor 70. Punga de gaz arde din 1971 şi a fost aprinsă de nişte geologi sovietici cu scopul de a consuma gazul într-o săptămână. Incendiul durează de atunci. La crater se poate ajunge numai cu maşini 4×4, aşa că ne-am înţeles cu un cioban care era dotat cu o astfel de maşină, am lăsat Mioriţa la el la stână, lângă iurta în care stă cu soţia şi cei doi băieţi, şi ne-a dus până la poarta Iadului. Acolo am avut parte de un spectacol magnific, am stat câteva...
În Turkmenistan nu poţi scoate bani de pe carduri străine
Am plecat spre Așgabat pe la ora 9 dimineața. Aveam de străbătut peste 500 de kilometri, inclusiv prin deşert, și se anunța o zi toridă. Am avansat rapid și, după aproximativ o oră, am ajuns în Balkanabat, unde ne-am oprit pentru a face rost de bani turkmeni. Am găsit zona cu băncile, Molo s-a dus să scoată bani, iar eu cu Nicu ne-am apucat să schimbăm filtrul de aer. Dar surpriză: Molo nu a fost primit în bancă în sandale. Un funcționar i-a cerut să își cumpere pantofi și apoi să se întoarcă. A mai încercat apoi și la celelalte două bănci și a revenit cu două vești: una bună și una proastă. Cea bună, a fost primit în bancă în sandale, iar cea proastă, nu putem scoate bani de la ATM sau de la ghișeu, întrucât băncile din Turkmenistan nu pot lucra cu carduri străine, chiar emise sub sigla...
