Aşa cum povestea Iulian, Baku are o parte veche, o parte nouă şi una construită de Uniunea Sovietică. Noi am stat în centrul vechi al oraşului. Sâmbătă, fiind zi de odihnă, atât pentru noi cât și pentru Miorița, ne-am plimbat pe străzile din orașul vechi, unde oamenii stau în căsuțe vechi și toți vecinii se cunosc. Acolo am găsit magazine mai de cartier, cârciumioare. Pentru că oraşul este pe un deal, am luat-o în sus şi am văzut la un moment dat un magazin pe care era scris ceva în azeră – am înţeles mai târziu că scria dulciuri – şi am recunoscut Iran, Uzbekistan, Rusia, Turcia, Azerbaidjan. Când am intrat, am văzut pe doi pereţi numai cutii cu bomboane de toate felurile, din toate ţările din jur. Mai în spate era o altă zonă de rafturi, unde aveau ce vrei şi ce nu vrei în materie de fructe uscate:...
Suntem de trei zile în Baku. Inițial trebuia să stăm doar două zile și o noapte, dar destinul a vrut să ne ofere mai mult decât ne așteptam. Deși mulți am aflat despre Baku, capitala Azerbaijanului, cu prilejul recentei ediții a Eurovisionului, sunt convins că aceste însemnări vor aduce ceva nou și sper că veți dori să ajungeți aici. Experiența azeră nu a început prea plăcut. Dacă ajungeam cu zece minute mai devreme în vamă, reușeam să trecem fără probleme și nu mai așteptam zece ore. Vizita la Gobustan, la vulcanii noroioși, ne-a adus din nou zâmbetul pe buze. Ne-am îndreptat voioși spre Baku, pe o autostradă din ce în ce mai aglomerată. Mulţi şoferi ne făceau semne de prietenie, ne salutau cu farurile sau ne claxonau. Cel mai haios a fost un proprietar de Mercedes-Benz clasa C, care ne tot făcea semne către portbagaj. Am tras pe dreapta cu...
Ieri, când se crăpa de ziuă am ajuns lângă Rezervația Naturală Qobustan sau Gobustan, am campat undeva în câmp, dacă pământul ăsta uscat până în măruntaiele lui se poate numi câmp. Eu am dormit în maşină, pe scaunul din faţă, pentru că nu am mai vrut să-mi desfac sacul de dormit şi salteaua pentru câteva ore. Am folosit ursul şi prelata de la cort drept draperii pentru geamurile de la maşină, ca să nu-mi intre soarele în ochi. Simţeam efectiv că îmi arde faţa. Am făcut o fotografie şi am vrut să pun poza pe Facebook, dar am adormit cu telefonul Nokia Pure View în mână. M-am trezit peste trei ore de la un zumzăit sâcâitor. Tot felul de insecte se strecuraseră prin geamul lăsat puţin deschis pentru a putea respira. Când am deschis ochii tocmai trecea pe lângă noi un cioban azer cu o mustaţă neagră, deasă, cu o...
Din cauza unui Dorel azer am zăcut ieri toată ziua la graniţa dintre Georgia şi Azerbaidjan. Pe bucăţica aia dintre ţări nu există niciun copac, nicio tufă, nicio pată de ceva verde, numai iarba tăiată regulamentar şi pusă ca să dea bine la intrarea într-o ţară în care cu siguranţă ne va fierbe creierul în propria incintă. Am trecut până la urmă în Azerbaidjan, târziu, fără să dăm niciun ban, pentru că au remediat problema cablului tăiat şi le-a funcţionat sistemul electronic. Dar nu ne-a ţinut mult bucuria. Inevitabilul (despre care ne avertizase şi Mihai Barbu şi alţi aventurieri) s-a produs. Mioriţa a fost oprită la câţiva km după graniţă, de un poliţist tânar, care a coborât tacticos de la volanul unui BMW seria 3 şi ne-a informat că, în mod fantastic, Dacia noastră, bătrânica noastră, a prins puteri nebănuite, ca un cal care tocmai a mâncat jăratic, şi a...
UPDATE: Am reuşit, am reuşit, am reuşit! Următoarea oprire: Gandja. La granița georgiano-azeră s-au strâns nouă echipaje Mongol Rally din Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia și noi, Dacioţii, din România, plus alte mașini care nu fac parte din raliu. Toată lumea așteaptă să se repare cablul taiat de un Dorel azer la cațiva metri de vamă şi din cauza căruia nu au ei internet. Oficialii azeri au început să caute repede soluții, pentru că nu vor să se trezească cu o mică Vama Veche plină de corturi pe aici, pe iarba frumos tăiată în complexul Qirmizi Kurpu. Aşa că l-au chemat pe Molo, care a devenit translatorul oficial între grănicerii azeri și echipele Mongol Rally, pentru că ştie rusă. Grănicerii au spus că au două variante de rezolvare a situației: să strângă toate actele noastre și ale mașinilor și să meargă cu ele la cel mai apropiat punct de trecere...
Prin Gori doar am trecut, în urmă cu două zile, în drumul nostru de la Batumi la Tbilisi. Nici nu ne-am fi oprit dacă aici nu s-ar fi născut la 18 decembrie 1878 Ioseb Besarionis dze Jughashvili sau mai simplu Stalin. În afară de Muzeul Stalin, în Gori n-am văzut mare lucru. E un oraş nerenovat, blocurile sunt foarte, foarte gri, oamenii cam la fel, nu sunt obişnuiţi cu turiştii şi cu străinii. Doar centrul oraşului este puţin renovat şi în mod special casa în care s-a născut Stalin, o casă veche, aranjată mai târziu cu coloane. Pare că tot oraşul a fost redesenat după ce Stalin a devenit cine a devenit. Georgienii sunt însă indiferenţi, pentru ei centrul este doar centrul oraşului, nu prea contează că e casa lui Stalin acolo. De altfel, statuia din bronz, înaltă de şase metri, a fost mutată în 2010 din piaţa centrală. Cel...
Ieri dimineață ne-am trezit destul de greu în Batumi, din cauză că oboseala începe să se acumuleze. Am băut un Nescafe 3 în 1 Strong și ne-am apucat de lucru la portbagaj. Avem greutate foarte mare pe el, poate prea mare, iar după 5.600 de kilometri streașina laterală a început să se deformeze acolo unde am fixat cei patru tălpici. Nu e o problemă aşa gravă, doar că ușa de la șofer deja se deschide mai greu. Avem nevoie de o oră și de sculele din dotare ca să descărcăm bagajele și să repunem portbagajul la locul lui. Sistemul actual a rezistat până acum, dar urmează drumuri lungi cu multe gropi și hârtoape și ne e teamă că dacă nu realocăm cumva greutatea bagajelor va trebui să sudăm portbagajul sau rămânem fără el. După încă o zi de mers, de la Batumi până la Tbilisi, la recomandarea lui Irakli, soţul...
Tranzitând vasta Trucie ne-am întâlnit din ce în ce mai des cu sora Daciei, Renault 12 Toros. Turcii sunt la fel de mândri de Toros-ul lor cum suntem noi, posesorii de Dacie. Pe drumul dintre Gerede şi Samsun au trecut în viteză pe lângă noi niște tineri într-un Toros. Ne-am claxonat, ne-am alergat pe șosea, iar la final ne-am strâns mâinile. Turcii au analizat mașina noastră, de parcă știau ce să caute, noi le-am întors favorul uitându-ne la toate kitschurile de pe “Dacia” lor. Două accesorii ne-au atras atenția: o acvilă cu dinam care pe timp de noapte luminează și, în torpedou, un şiș. Până în Samsun am urcat podișul Anatoliei cu Miorița în treapta a treia, sufocată de unghiul aparent mare pentru ea, 10 grade. Odată ajunși în Samsum, maşina dădea semne de oboseală, nu cupla în prima treaptă, abia foarte turată am reușit să ieșim din intersecție. Panicați,...
Am plecat pe la prânz de la hostelul din Istanbul în care am dormit câteva ore. Străzile erau pline de oameni care se plimbau, cărau câte ceva sau discutau cu vecinii la un ceai.Turcii sunt ospitalieri, dornici de conversație, dar și curioși. Ne întreabă în turcă cine suntem, unde mergem și privesc admirativ Dacia noastră. Noi le răspundem în română, le arătăm harta expediției, moment în care se uită neîncrezători la noi Pe drum Mioriţa a fost claxonată de autoturisme, de camioane, de motorete sau de taxiuri. Cea mai emoționantă a fost întâlnirea cu doi turci care conduceau în paralel cu noi. Ei ne zâmbeau, râdeau și vorbeau cu noi în limba lor, iar noi le răspundeam în română. Le-am dat un autocolant al expediției și am făcut poze. Înainte ca drumurile noastre să se despartă, ne-au arătat ecranul telefonului pe care scria mare: “au avut un drum frumos”… Autostrada...
Am plecat ieri la prânz din București, după ce am stat până spre dimineaţă cu băieții de la La Hală pentru a-i face ultimile pregătiri Mioriței. Căldură mare în Capitală, la fel și pe drumul către vama Giurgiu, drum care ne-a luat cam o oră. În orașul de la Dunăre ne-am oprit la turnul cu ceas, ca să luăm un microsim de la Vodafone, pentru a putea utiliza telefonul Nokia PureView 808, telefonul cu cel mai mare număr de pixeli, 41 mp (Molo este fericit). Am rezolvat problema sim-ului în câteva minute şi, înainte să plecăm spre podul Prieteniei de peste Dunăre, a oprit lângă noi o echipă din Australia. Erau trei băieți, ca și noi. Am povestit traseele, am împărtășit impresii despre aventura obținerii vizelor, ne-am pozat şi am făcut schimb de produse tradiţionale. Noi le-am dat câte o Eugenie, biscuitul nostru, iar ei ne-au oferit un tub cu...
879 de aventurieri din Europa, America, Australia şi cine ştie din ce alt colţ al planetei au luat startul pe 17 iulie în cel mai nebunesc raliu umanitar, Mongol Rally, ediţia 2012. Vom merge prin deşert, prin munţi, iar maşinile vor avea de suferit mulţi, mulţi kilometri de teren accidentat. Asta e şi ideea, spun organizatorii, Mongol Rally nu este o cursă unde trebuie să te baţi să ajungi primul, este un raliu în care trebuie să ţii cu dinţii de maşină să nu se rupă în două. Mai ales că trebuie să donezi maşina la final, când ajungi la Ulan Bator, dacă vrei să îţi recuperezi garanţia de 1.350 de lire sterline. Pentru că trebuie să fie greu, distractiv şi provocator, maşinile trebuie să aibă motorul de maximum 1,2l. Ce înseamnă asta? Imaginaţă-vă că aţi conduce prin deşert un autoturism la care şi o cămilă s-ar uita cu un...
Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni. După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe...
Dacioţii Jul, Molo şi Nicu am plecat cu Mioriţa spre Mongolia, în cadrul raliului umanitar Mongol Rally 2012.
Oda Mioriţei, varianta Dacioţilor
Sep 11, 2012
Văcuțele elvețiene? Caii americani a la Marlboro? Spasiba, avem aici Republica Altai!
Aug 27, 2012
Cum am intrat în Mongolia
Aug 22, 2012
Kîrgîzstan: destinația pentru următorul concediu
Aug 21, 2012
Kîrgîzstan, în sfârşit munţi, după un deşert interminabil
Aug 20, 2012