Lumina pentru Ursici
Ursici - prietenie, lumină și cutremur

Ursici – prietenie, lumină și cutremur

După o zi de sâmbătă petrecută întreagă pe drumurile patriei (vorba lui Grigore, nu țara noastră este mare, noi suntem mici), am ajuns la unitatea de pompieri din Deva pe la 7 seara. Cu ajutorul lui Dan am obținut o remorcuță de la ISU pe care am atașat-o la Gheu. A fost iubire din prima clipă Mai stăm la o vorbă cu băieții de la ISU și plecăm. Nicu zice să merg înainte. Păi e sens interzis. Lasă mă, merge. Bine… Intru pe sens interzis și bineînțeles că apare un polițist care ne oprește. Una alta, ar merge să scriem și noi ceva? Păi dacă vreți, scriem. 2 puncte amendă și 2 penalizare. Aveți dreptate, dar na… Ce-i drept, cred că arătam ciudat rău de tot. Ciufulit, bucuros, conduc o mașină cu număr de Bulgaria care trage o remorcă cu număr de MAI. Na, doar nu era să iau amendă cu...
Lumină pentru Ursici?

Lumină pentru Ursici?

Am fost prima oară în Ursici în decembrie 2008 cu prietenii de la mai multe cluburi de off-road. În preajma Crăciunului ne-am adunat din toate colțurile țării cu vreo 20 de mașini pentru a aduce un pic de ajutor oamenilor de aici. Toate mașinile au fost încărcate la maxim cu alimente greu perisabile (zahăr, ulei, făină, mălai etc), ceva conserve, niște jucării dar și îmbrăcăminte și încălțăminte. Ca să ajungi la Ursici, e ca și cum ai urca la cer. Este un sat cocoțat pe la 1.000 de metri înălțime, și la care ajungi pe drumuri grele, prin păduri și pe marginea prăpăstiilor. Drumul pleacă din vale, din Simeria spre Călan, apoi în comuna Boșorod, și continuă spre Luncani. La pod se termină asfaltul și faci dreapta. Urmează un urcuș șerpuit preț de vreo 13 kilometri. Ne-a trebuit cam o oră să ajungem în curtea școlii, unde ne așteptau oamenii....