Am prins și m-am deprins cu Dacia încă de când eram copil, de la începutul anilor ‘80. Deşi eram mic nu pot uita singura mașina care circula pe șoselele patriei noastre socialiste. Daciile erau teoretic identice, dar nu găseai două la fel. Chiar dacă erau cumpărate în același timp, cu banii depuși la CEC, aveau aceeași culoare şi numere de înmatriculare consecutive, era ceva diferit la ele. Luftul de la ușa față nu era la fel cu cel de la mașina vecinului de bloc. Chederul de la portbagaj era mai scurt sau mai lung. Şi multe altele. Mai erau Daciile galbene tip taxi, cu pătrățele negre și telefon 953 vopsit direct pe tablă. Într-o seară de toamnă, în 1985, mă întorceam din Vama Veche, pe vremea când din 2 Mai ți se cerea buletinul ca să treci mai departe către una din puținele gazde. La Gara de Nord era plin...