Dacioţii Jul, Molo şi Nicu am plecat cu Mioriţa spre Mongolia, în cadrul raliului umanitar Mongol Rally 2012.

am făcut 15.490 km în 49 de zile

Postări etichetate cu "Mongolia"
Cum am intrat în Mongolia

Cum am intrat în Mongolia

Pe un apus de soare de poveste, printre crestele albe cu zăpadă ale munţilor Altai, am ajuns, în urmă cu două seri, la gardul cu sârmă ghimpată de la punctul de frontieră Tașanta din Republica Altai, Rusia. Încă de la un post de control aflat cu câţiva kilometri înainte ne-au spus că e închis, aşa că ne-am întors sub un deal, unde mai erau două maşini, una de Mongol Rally şi alta cu o familie care călătoreşte din luna mai. Am campat acolo, iar imediat după apusul soarelui s-a lăsat un frigggg. Am făcut câte o supă la plic, ne-am mai încălzit cu o ţuică, cu un gin de la o echipă de americani şi apoi ne-am băgat în saci, că era frig rău şi bătea vântul. În Republica Altai trăiesc oameni de naţionalitate altai, budişti, dar în acel sat de graniţă şi în câteva din apropiere sunt kazahi. De...
Mioriţa has left the country

Mioriţa has left the country

Peste mai puţin de două ore, la 9.00, plecăm din faţa Casei Presei din Bucureşti către Mongolia. Molo, Iulian, Nicu, Mioriţa, ursul, Copilu’, un motan mov… şi cine ştie cine se va mai alipi pe drum. La început eram doar noi, cei trei dacioţi, şi maşina. Acum parcă suntem muzicanţii din Bremen. Din Bucureşti mai facem popas azi în Piteşti, Craiova, Drobeta, Gărâna (la festivalul de jazz). La Gărâna stăm până sâmbătă, când plecăm spre Praga. Pe 17 iulie, dis de dimineaţă, luăm startul oficial în raliul umanitar Mongol Rally. Traseul nostru ne va aduce prin Bucureşti, dar numai cât să ne luăm restul bagajelor şi să fugim repede tot spre est până când vedem numai iurte în faţa ochilor. Mioriţa e gata de marea aventură, are un portbagaj marca La Hala (băieţi, vă mulţumim), un rezervor suplimentar, circuit electric schimbat, plasă pentru protecţia parbrizului şi, ca orice Dacie care...
Chiar plecăm cu o Dacie în Mongolia şi le mulţumim prietenilor pentru asta

Chiar plecăm cu o Dacie în Mongolia şi le mulţumim prietenilor pentru asta

Am apărut la TV, ne-am auzit la radio şi ne-am văzut în presa scrisă sau online. Deşi am răspuns la multe întrebări, mai sunt lucruri nespuse şi oameni cărora vrem să le mulţumim. Chiar plecați în Mongolia cu o Dacie 1310? Cu ce vă întoarceți? Unora nu le vine să creadă, iar alții au pus pariuri dacă ajungem sau nu. Da, plecăm, chiar peste trei zile, iar de întors ne întoarcem cu Transsiberianul. Câțiva litri buni de vin, de țuică sau banii pe două-trei tricouri nu sunt prețul acestei expediții. Costă mult mai mult. De aici apare inevitabil următoarea întrebare: plecați pe banii Dacia, nu-i aşa? Nu, nu suntem sponsorizaţi de francezi, deşi nu ne-ar fi deranjat să ne ajute cât de puţin. Lucrând la acest proiect ne-am redescoperit și am descoperit oameni frumoşi. Am primit diverse cadouri, de la scule pentru mașină până la un radiomp3, țuică sau un...
Prieteni de drum. Azi Mihai Barbu.

Prieteni de drum. Azi Mihai Barbu.

Mai avem foarte puţin până la startul oficial de la Praga de pe 17 iulie. Facem liste, bagaje, pregătim maşina de drum şi pur şi simplu nu ne mai ajunge timpul. Săptămâna asta vă lăsăm în compania prietenilor noştri. De când am început acest proiect am cunoscut numeroşi oameni frumoşi şi am ascultat poveştile lor interesante pe care merită să le citiţi. Mihai Barbu este primul cu care ne-am întâlnit de când am lansat proiectul. Mihai este şi primul român care a luat-o serios spre Mongolia – în 2009, cu motocicleta, un drum dus-întors. Ca să ajungă la destinaţie a vândut kilometri. Povestea lui o puteţi citi aici sau aici. Mihai ne-a arătat drumuri care nu sunt desenate pe hartă şi ne-a dat sfaturi pe care nu le vom găsi în niciun ghid de călătorie şi pe niciun site de profil. mongolia.ro © Mihai Barbu
Cum să pregătim Mioriţa de drum?

Cum să pregătim Mioriţa de drum?

Ce ar trebui făcut la o Dacie pentru un drum între 15.000 şi 18.000 de kilometri în condițiile cele mai extreme: de la autostrăzi la macadam, de la căldura deșertului la 0 grade în pasurile de la 4.500 de metri altitudine, cu praf, benzină cumpărată din diverse locuri de pe marginea drumului și cu mecanici amatori la bord? Pe la noi pe aici nu e bai, dacă pică ceva la Dacie găsești service-uri și piese la tot drumul. Mulți ne-au spus să înlocuim diverse piese cu altele mai bune, mai solide. De exemplu, să mai înălțăm maşina un pic, să îi punem anumite amortizoare, să îi punem carburatoare… Ne-ar fi costat destul de mult, mai ales piesele, dar pe lângă asta, Miorița nu ar mai fi fost Dacia. De ce să facem schimbările astea unei Dacii clasice, când maşina asta a demonstrat de zeci de ani că face faţă tuturor...

15.000 de km pentru copiii de la Marie Curie şi de la Lotus Children

“When life gives you lemons, make lemonade!” Asta este ceea ce a făcut Iulian Văcărean după ce şi-a pierdut mama într-o luptă inegală cu cancerul. În 2010 a înfiinţat asociaţia Beneva-Paşi către Viaţă “pentru a face să fie bine în România” – a luat o reţetă veche de limonadă a bunicii lui şi a început să vândă limonadă pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Poveştile copiilor de la Secţia de Oncologie Pediatrică au fost spuse, printre alţii, de Alexandra şi Bogdan Dincă şi de Cristian Movilă. Raliul către Mongolia, în care plecăm pe 16 iulie, este o aventură, dar şi un raliu umanitar. Mioriţa noastră va fi donată odată ajunsă la destinaţie. În afară de Dacie, noi, Dacioţii, vom mai dona minimum 500 de lire sterline pentru copiii mongoli de la Lotus Children. Alte cel puţin 500 de lire sterline vom...
Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului

Cum era să ne plimbăm cu limuzina prin Baku, capitala Azerbaidjanului

De când suntem europeni cu acte în regulă nu prea ne-am mai stresat cu vizele. După ani în care eram strigați pe liste din trei în trei ore pentru o “intrate” în Occident, acum mergem cu buletinul prin Europa cea mare şi fără graniţe. Destul de banal, de altfel, ca şi cum ai bea bere fără alcool. Aşa că luatul vizelor pentru „stanuri” ne-a amintit de celebrele cozi pentru Schengen. Prima viză pe care m-am gândit să o luăm a fost cea de Mongolia. Pe principiul – să fim siguri că ajungem la destinaţie. Pentru că pe site-ul Ministerului nostru de Externe nu am găsit nici o ambasadă sau consulat în România, am scris la Ambasada Mongoliei din Sofia. Cei de acolo mi-au răspuns că nu are rost să batem drumul până la ei, deoarece avem reprezentanţăşi aici, în Bucureşti. Reprezentanţa este, de fapt, un consul onorific, doamna Rodica Pop,...