Dacioţii Jul, Molo şi Nicu am plecat cu Mioriţa spre Mongolia, în cadrul raliului umanitar Mongol Rally 2012.

am făcut 15.490 km în 49 de zile

Postări etichetate cu "Turcia"
Mioriţa şi-a întâlnit sora turcă

Mioriţa şi-a întâlnit sora turcă

Tranzitând vasta Trucie ne-am întâlnit din ce în ce mai des cu sora Daciei, Renault 12 Toros. Turcii sunt la fel de mândri de Toros-ul lor cum suntem noi, posesorii de Dacie. Pe drumul dintre Gerede şi Samsun au trecut în viteză pe lângă noi niște tineri într-un Toros. Ne-am claxonat, ne-am alergat pe șosea, iar la final ne-am strâns mâinile. Turcii au analizat mașina noastră, de parcă știau ce să caute, noi le-am întors favorul uitându-ne la toate kitschurile de pe “Dacia” lor. Două accesorii ne-au atras atenția: o acvilă cu dinam care pe timp de noapte luminează și, în torpedou, un şiș. Până în Samsun am urcat podișul Anatoliei cu Miorița în treapta a treia, sufocată de unghiul aparent mare pentru ea, 10 grade. Odată ajunși în Samsum, maşina dădea semne de oboseală, nu cupla în prima treaptă, abia foarte turată am reușit să ieșim din intersecție. Panicați,...
Turcii ospitalieri şi ţara lor lungă cât lumea

Turcii ospitalieri şi ţara lor lungă cât lumea

Am plecat pe la prânz de la hostelul din Istanbul în care am dormit câteva ore. Străzile erau pline de oameni care se plimbau, cărau câte ceva sau discutau cu vecinii la un ceai.Turcii sunt ospitalieri, dornici de conversație, dar și curioși. Ne întreabă în turcă cine suntem, unde mergem și privesc admirativ Dacia noastră. Noi le răspundem în română, le arătăm harta expediției, moment în care se uită neîncrezători la noi Pe drum Mioriţa a fost claxonată de autoturisme, de camioane, de motorete sau de taxiuri. Cea mai emoționantă a fost întâlnirea cu doi turci care conduceau în paralel cu noi. Ei ne zâmbeau, râdeau și vorbeau cu noi în limba lor, iar noi le răspundeam în română. Le-am dat un autocolant al expediției și am făcut poze. Înainte ca drumurile noastre să se despartă, ne-au arătat ecranul telefonului pe care scria mare: “au avut un drum frumos”… Autostrada...
Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.

Pit stop la La Hală. Next stop, Istanbul.

Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni. După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe...