Obișnuim ca la finalul unui an să (ne) dăm raportul și să ne uităm înainte. Societate civilă, ong-uri sau oameni simpli. Ne lăudăm cu ce am făcut, spunem lumii că nu suntem aici degeaba. Poate o motivare sau poate o scuză, că am făcut ceva și anul ăsta, sigur nu cât am fi vrut sau cât am fi putut. Noi am început anul cu Lumină pentru ultimele 3 școli din România. Uitate de autorități, pierdute prin munți, la ele se încăpățânau să meargă 27 de elevi și 3 dascăli. Nu știu câtă carte făceau, dar sigur meritau și ei un bec și un calculator. Și ne-am dus la școlile din Cruhla, Poienile de sub Munte și Dobraia. Am revenit în Munții Cernei și am remarcat un traseu uitat de vreo 2 decenii, spre Vârful Arjana. Ne-am dus apoi la Holbav, în Brașov, tot cu lumina, pentru 60 de suflete din...