Blog Dacioţi | Free Mioriţa
Dacioţi
Oda Mioriţei, varianta Dacioţilor

Oda Mioriţei, varianta Dacioţilor

Misiunea a fost îndeplinită. Cu succes. Ar trebui să mă bucur, și o fac, dar bucuria asta are și un gust amar. Aș fi putut încheia cu un simplu “Mulțumesc”, alături de numele celor care merită. Mi-ați fost alături la bine, mi se pare corect să fim împreună și de partea cealaltă a scutului. Aceste gânduri nu sunt adresate celor care cred că o mașină, mai ales românească = Dacia, este doar un ansamblu de metal cu motor și patru roți. Desigur, alături de aer condiționat, piele, dvd și sistem audio cu cât mai multe boxe. Nu mă adresez nici celor care ne-au dat replici de genul: “doar nu îți faci tu vacanța pe banii mei”. Ar fi nedrept să îi uit mai ales pe cei care nu ne-au răspuns la telefon/mail și nu au avut bunul simț să ne spună “nu pot acum, poate data viitoare”. Voi cei menţionaţi...
Văcuțele elvețiene? Caii americani a la Marlboro? Spasiba, avem aici Republica Altai!

Văcuțele elvețiene? Caii americani a la Marlboro? Spasiba, avem aici Republica Altai!

Am rămas puțin în urmă cu peripețiile de pe drum, puțină înțelegere însă  E greu să și conducem, să mai meșterim pe la Dacie și să mai găsim și net. Iată totuși ce avem de povestit despre Rusia, ultima frontieră înainte de Mongolia. Dar, mai este ceva de spus și din Kazahstan, mai exact despre orașul Semey sau Semipalatinsk, așa cum era el cunoscut pe vremea URSS. Din păcate, renumele său este legat de poligonul de testări nucleare aflat la aproximativ 100 km vest de oraș. Nu am ajuns la el, întrucât eram contra-cronometru, dar ne-am oprit puțin în oraș. Am văzut clădiri vechi de peste o sută de ani, construite din lemn, ceva blocuri și clădiri comuniste, dar și câteva monumente interesante. Dacă ajungeți prin zonă trebuie neapărat să vedeți parcul cu cele 13 statui ale lui Lenin, precum și monumentul „Stronger than death”, închinat celor care și-au...
Cum am intrat în Mongolia

Cum am intrat în Mongolia

Pe un apus de soare de poveste, printre crestele albe cu zăpadă ale munţilor Altai, am ajuns, în urmă cu două seri, la gardul cu sârmă ghimpată de la punctul de frontieră Tașanta din Republica Altai, Rusia. Încă de la un post de control aflat cu câţiva kilometri înainte ne-au spus că e închis, aşa că ne-am întors sub un deal, unde mai erau două maşini, una de Mongol Rally şi alta cu o familie care călătoreşte din luna mai. Am campat acolo, iar imediat după apusul soarelui s-a lăsat un frigggg. Am făcut câte o supă la plic, ne-am mai încălzit cu o ţuică, cu un gin de la o echipă de americani şi apoi ne-am băgat în saci, că era frig rău şi bătea vântul. În Republica Altai trăiesc oameni de naţionalitate altai, budişti, dar în acel sat de graniţă şi în câteva din apropiere sunt kazahi. De...
Kîrgîzstan: destinația pentru următorul concediu

Kîrgîzstan: destinația pentru următorul concediu

Dacă vreți o recomandare pentru următorul concediu, lăsați deoparte low-cost-urile și mergeți la Ambasada Kazahstanului din București de unde puteți obține o viză de Kîrgîzstan: peisaje de vis, creste înzăpezite, rafting, ciclism în munți, fructe proaspete, oameni curioși și ospitalieri. Sunt convins că pentru mulți sună aiurea, dar cei câțiva care îmi veți urma sfatul sigur îmi veți da la un moment dat un e-mail de mulțumire. După ce am oprit după oraşul Osh, dimineața ne-am trezit cu greu. Toată noaptea au trecut pe lângă noi camioane. Eram entuziasmaţi, Miorița urma să ajungă la cea mai mare înălțime din viața ei. Mă simţeam oarecum ciudat că eu eram la volan și o conduceam. Mă gândeam că îi voi simți vibrațiile, opririle, ezitările. Drumul a fost foarte bun, incredibil de bun: munți în stânga și în dreapta, ulii care zburau deasupra noastră și creste cu zăpadă. Superb! La 3.185 metri este...
Kîrgîzstan, în sfârşit munţi, după un deşert interminabil

Kîrgîzstan, în sfârşit munţi, după un deşert interminabil

De la intrare și până la ieșire, Kîrgîzstanul nu ne-a dezamăgit deloc, ba din contră. Ne-am așezat cuminţei la coadă pentru a ieși din Uzbekistan. După câteva minute am auzit pe cineva care ne-a întreabat “Ce faci?” Era un domn uscățel, tot numai zâmbet. România? Daaaa! București? Da, dar tu de unde ești? Din Kîrgîstan. ?*@!! Păi cum de știi română? Păi am o gagică din România. A fost plăcut să auzi pe cineva vorbind româna şi care are o părere mai mult decât bună despre țara noastră și românce. Sunt de acord cu el Molo a făcut ce a făcut și a venit cu ceva fructe așezate pe o frunză de viță-de-vie. Niște smochine albe, ne-a spus el. Albe? Vrei să spui mai puțin coapte. Nu, e alt soi, alb. Păi și de unde le ai? Păi uite le vinde femeia aceea. Cere 1.000 som pentru şase bucăți, dar...