Blog
Ucraina. Din goana bicicletei.

Ucraina. Din goana bicicletei.

Câteva zile prin Ucraina, pe drumul către Nordkapp… Fotografii de Iulian Angheluță #NordkappSolo #FreeMiorița #Nordkapp #Ucraina
Teleportat peste Bug

Teleportat peste Bug

După pățania din Belarus, singura variantă de a merge mai departe era către vest, prin Polonia. Adică un drum de vreo 450 kilometri prin Ucraina, până la cel mai apropiat punct de trecere a frontierei, Dorohusk. Cea mai scurtă și cea mai rapidă variantă este pe drumul principal M07, adică drumul european E373. Dezavantajul unui asemenea drum: plin de TIR-uri și de mașini. Îs mulți kilometri cu o bandă de urgență ceva mai lată, unde bița cu gențile nu trece de linia continuă, dar când te iei la trântă cu TIR-urile nici asta nu prea mai ajută. Arșiță la greu și, în plus, merg către vest, deci de pe la ora 16 am mereu soarele în față. Zis și făcut, dau la pedale către vest. Pe măsură ce mă apropiam de Polonia, traficul scădea în intensitate. De la Vyshniv am avut chiar și autostrada mea, kilometri întregi de 2 benzi...
Lost in translation. În Belarus.

Lost in translation. În Belarus.

Îs mai multe rute pentru a ajunge pe biță la Nordkapp. Ruta vestică, prin Germania și apoi prin Suedia. Cea mai rapidă, cred că și cea mai scurtă. Pe la est, ai cel puțin două rute. Prima, numai prin UE, prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Țările Baltice și apoi Finlanda. A doua, și mai la est, este mai puțin folosită, dar mai spectaculoasă. România, Ucraina, Belarus și apoi Țările Baltice. Pentru cei care vor să meargă doar pe uscat, și mai la est, din Belarus prin Rusia și apoi Finlanda, fără complicațiile cu vaporașul la Marea Baltică. Am optat de la început pentru ruta prin Belarus. Este combinația ideală între distanțe, locuri și oameni noi, dar și ceva aventură. Trecerea unor granițe nonUE cu bița și faptul că nu vorbesc limba rusă mă provoacă la ceva nou. Și, mai ales, vreau să beau la Minsk o bere cu prietenul Egor, un...
Mioritici. Prin Kîrgîzstan.

Mioritici. Prin Kîrgîzstan.

A sosit timpul pentru o nouă aventură. Și de data asta, tot pe două roți. Și tot spre Est. Un vechi proverb kirghiz zice aşa: “Dacă ţi s-ar da o singură zi de trăit, petrece jumătate din ea în şa.” Am luat seama la vorbele lor, am pus şeile pe mioriţe şi mergem într-o transhumanţă prin Kîrgîzstan. Sau Republica Kârgâză, pe numele ei oficial. Pentru cei mai mulţi dintre voi, probabil că numele vă spune puţine lucruri. O ţară pe undeva, pierdută prin Asia Centrală sau în mijlocul a nimic. Unul din Stan-uri. Undeva pe Drumul Mătăsii. O statistică spune că este ţara aflată la cea mai mare depărtare de o mare. Sau, că altitudinea medie este de 2.700 metri. V-am mai povestit şi acum 3 anişori câte ceva… Pentru noi, mioriticii şi mioriţele noastre, este destinaţia perfectă pentru o aventură pe cinste. Fără asfalt, fără maşini, fără trafic. În natură și alături de oameni simpli. Îmbinarea ideală între oameni...

Împreună pentru Ineleț

Întotdeauna mi-a plăcut mobilizarea oamenilor, felul lor de a se aduna și de a se ajuta. Originali, noi românii experimentăm întrajutorarea mai mult la nevoie. La cutremure, inundații sau alte cele. Nu prea avem năzuința de a ne ajuta la bine pentru ca la greu să ne fie mai ușor… Și totuși…  După acțiunea de la Ursici, constat iarăși că sunt destui oameni în jurul nostru care alocă timp, energii și resurse pentru a face bine. Așteaptă așa o scânteie și vin în viața ta. Cu ce pot ei,  cum pot, dar cu inima deschisă. Am primit într-o zi un colet poștal. Erau câteva cărți pentru copiii din Ineleț. Cărți despre munți, animale, Pământ, și altele pe care noi, copiii mari ai acestei lumi, le trecem cu vederea. Le trecem cu vederea, dar ne dorim ca cei ce vor veni după noi să greșească mai puțin și să facă mai mult....