Mioritici prin Kîrgîzstan
Kîrgîzstan, ținutul pe care pasionații de adrenalină, explorare și ciclism ar trebui să îl viziteze.
Aventura de pe meleagurile kîrgîze a rămas întipărită în toate simțurile mele, iar un nou microb mi-a întrat în sânge: cicloturismul. N-am să pot spune niciodată dacă a fost greu sau cât de greu a fost. Un lucru știu sigur și anume că mi-a plăcut. A fost o expediție în care am învățat multe și în care am avut și mult noroc. Norocul începătorului? Posibil. O fi fost norocul începătorului mioritic ce se aruncă direct în gura lupului din țara unde altitudinea medie este de 2.700 metri. Doar Sfântul Pedalie ar putea răspunde. Și Speciei, MTB-ul meu Specialized Stumpjumper, i-a plăcut să sară prin coclaurile și nămoalele de pe acolo, l-am simțit. Era nițel supărat că în ultima vreme ieșisem mai mult la ture de șosea pe cursieră. I-a trecut repede supărarea și drept răsplată nu am avut nicio pană. Doar o spiță a cedat, săraca, iar asta din cauze...
Mioritici. Prin Kîrgîzstan.
A sosit timpul pentru o nouă aventură. Și de data asta, tot pe două roți. Și tot spre Est. Un vechi proverb kirghiz zice aşa: “Dacă ţi s-ar da o singură zi de trăit, petrece jumătate din ea în şa.” Am luat seama la vorbele lor, am pus şeile pe mioriţe şi mergem într-o transhumanţă prin Kîrgîzstan. Sau Republica Kârgâză, pe numele ei oficial. Pentru cei mai mulţi dintre voi, probabil că numele vă spune puţine lucruri. O ţară pe undeva, pierdută prin Asia Centrală sau în mijlocul a nimic. Unul din Stan-uri. Undeva pe Drumul Mătăsii. O statistică spune că este ţara aflată la cea mai mare depărtare de o mare. Sau, că altitudinea medie este de 2.700 metri. V-am mai povestit şi acum 3 anişori câte ceva… Pentru noi, mioriticii şi mioriţele noastre, este destinaţia perfectă pentru o aventură pe cinste. Fără asfalt, fără maşini, fără trafic. În natură și alături de oameni simpli. Îmbinarea ideală între oameni...
