Arhiva autorului
Dorelul azer a tăiat cablul la vamă. Aşteptăm de la prânz între ţări.
UPDATE: Am reuşit, am reuşit, am reuşit! Următoarea oprire: Gandja. La granița georgiano-azeră s-au strâns nouă echipaje Mongol Rally din Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia și noi, Dacioţii, din România, plus alte mașini care nu fac parte din raliu. Toată lumea așteaptă să se repare cablul taiat de un Dorel azer la cațiva metri de vamă şi din cauza căruia nu au ei internet. Oficialii azeri au început să caute repede soluții, pentru că nu vor să se trezească cu o mică Vama Veche plină de corturi pe aici, pe iarba frumos tăiată în complexul Qirmizi Kurpu. Aşa că l-au chemat pe Molo, care a devenit translatorul oficial între grănicerii azeri și echipele Mongol Rally, pentru că ştie rusă. Grănicerii au spus că au două variante de rezolvare a situației: să strângă toate actele noastre și ale mașinilor și să meargă cu ele la cel mai apropiat punct de trecere...
Gori, oraşul lui Stalin
Prin Gori doar am trecut, în urmă cu două zile, în drumul nostru de la Batumi la Tbilisi. Nici nu ne-am fi oprit dacă aici nu s-ar fi născut la 18 decembrie 1878 Ioseb Besarionis dze Jughashvili sau mai simplu Stalin. În afară de Muzeul Stalin, în Gori n-am văzut mare lucru. E un oraş nerenovat, blocurile sunt foarte, foarte gri, oamenii cam la fel, nu sunt obişnuiţi cu turiştii şi cu străinii. Doar centrul oraşului este puţin renovat şi în mod special casa în care s-a născut Stalin, o casă veche, aranjată mai târziu cu coloane. Pare că tot oraşul a fost redesenat după ce Stalin a devenit cine a devenit. Georgienii sunt însă indiferenţi, pentru ei centrul este doar centrul oraşului, nu prea contează că e casa lui Stalin acolo. De altfel, statuia din bronz, înaltă de şase metri, a fost mutată în 2010 din piaţa centrală. Cel...
Ne-am reparat portbagajul cu 20 de lari, un calendar deocheat şi conserve de pate
Ieri dimineață ne-am trezit destul de greu în Batumi, din cauză că oboseala începe să se acumuleze. Am băut un Nescafe 3 în 1 Strong și ne-am apucat de lucru la portbagaj. Avem greutate foarte mare pe el, poate prea mare, iar după 5.600 de kilometri streașina laterală a început să se deformeze acolo unde am fixat cei patru tălpici. Nu e o problemă aşa gravă, doar că ușa de la șofer deja se deschide mai greu. Avem nevoie de o oră și de sculele din dotare ca să descărcăm bagajele și să repunem portbagajul la locul lui. Sistemul actual a rezistat până acum, dar urmează drumuri lungi cu multe gropi și hârtoape și ne e teamă că dacă nu realocăm cumva greutatea bagajelor va trebui să sudăm portbagajul sau rămânem fără el. După încă o zi de mers, de la Batumi până la Tbilisi, la recomandarea lui Irakli, soţul...
Mioriţa şi-a întâlnit sora turcă
Tranzitând vasta Trucie ne-am întâlnit din ce în ce mai des cu sora Daciei, Renault 12 Toros. Turcii sunt la fel de mândri de Toros-ul lor cum suntem noi, posesorii de Dacie. Pe drumul dintre Gerede şi Samsun au trecut în viteză pe lângă noi niște tineri într-un Toros. Ne-am claxonat, ne-am alergat pe șosea, iar la final ne-am strâns mâinile. Turcii au analizat mașina noastră, de parcă știau ce să caute, noi le-am întors favorul uitându-ne la toate kitschurile de pe “Dacia” lor. Două accesorii ne-au atras atenția: o acvilă cu dinam care pe timp de noapte luminează și, în torpedou, un şiș. Până în Samsun am urcat podișul Anatoliei cu Miorița în treapta a treia, sufocată de unghiul aparent mare pentru ea, 10 grade. Odată ajunși în Samsum, maşina dădea semne de oboseală, nu cupla în prima treaptă, abia foarte turată am reușit să ieșim din intersecție. Panicați,...
Turcii ospitalieri şi ţara lor lungă cât lumea
Am plecat pe la prânz de la hostelul din Istanbul în care am dormit câteva ore. Străzile erau pline de oameni care se plimbau, cărau câte ceva sau discutau cu vecinii la un ceai.Turcii sunt ospitalieri, dornici de conversație, dar și curioși. Ne întreabă în turcă cine suntem, unde mergem și privesc admirativ Dacia noastră. Noi le răspundem în română, le arătăm harta expediției, moment în care se uită neîncrezători la noi Pe drum Mioriţa a fost claxonată de autoturisme, de camioane, de motorete sau de taxiuri. Cea mai emoționantă a fost întâlnirea cu doi turci care conduceau în paralel cu noi. Ei ne zâmbeau, râdeau și vorbeau cu noi în limba lor, iar noi le răspundeam în română. Le-am dat un autocolant al expediției și am făcut poze. Înainte ca drumurile noastre să se despartă, ne-au arătat ecranul telefonului pe care scria mare: “au avut un drum frumos”… Autostrada...
