Am ajuns ieri noapte târziu înapoi în București, după un drum lung de la Arad, prin această țară atât de mare că o străbați cu mașina în mai bine de juma de zi. Am parcat direct la La Hala, service-ul prietenului Seba, locul în care ne-am petrecut mai mult timp decât acasă în ultimele săptămâni.

După 2.000 de km prin Europa eram convinși că trebuie să schimbăm arcurile spate, poate chiar și amortizoarele, din cauză că Mioriței noastre îi atârnă fundul de se freacă roțile din spate la fiecare dâmb puțin mai ridicat. Soluțiile pentru arcuri erau dintre cele mai fantastice: să punem arcuri de offroad; să punem mingi de tenis între arcuri, pentru a le întări (posibilitate eliminată prima, din motive tehnice, deși ni s-a părut tare haioasă); să punem arcuri mai înalte. După ce băieții de la La Hală s-au uitat în măruntaiele Daciei au decis să nu schimbe nimic, deoarece și arcurile și amortizoarele sunt bine merci. Problema e încărcătura foarte mare, dar vom avea grijă să aranjăm bagajul mai bine, să echilibrăm mașina.
Și pentru că oricât am da jos tot trebuie să luăm foarte multe cu noi, Seba a stat azi vreo două ore și a “tunat” cu ciocanul pasajele spate ca să nu se mai atingă roţile de ele.

Nici la rezervorul suplimentar nu am renunțat până la urmă. S-a montat o sondă litrometrică şi acum avem control mult mai mare asupra lui. Luăm totuşi şi nişte canistre de rezervă.

Pe capotă avem în continuare plasa de protecţie a parbrizului făcută de Seba din ceea ce ar fi trebuit să fie plasa lui de ţânţari de la geamul de acasă. Tot marca La Hala este şi portbagajul sudat săptămâna trecută, cutia de scule, lăzile de pe un Docker, chingile de legat roţi de pe platforma moto a lui Patrick. Avem şi roţi de rezervă de la Grasu, ca să nu ne facem probleme că rămânem în pană.

Mulţumim băieţi pentru tot, sperăm să nu vă sunăm de prea multe ori de pe drum. Mâine dimineaţă plecăm cât de repede spre Bulgaria şi seara vrem să fim în Turcia.